Sindromul de relaxare vaginală reprezintă o modificare a arhitectonicii pereților vaginali determinată de modificarea structurii optimale a vaginului, ceea ce va cauza o creștere a diametrului intern al acestuia. 

Conform statisticii, această afecțiune se întâlnește la femeile cu vârsta de peste 35 ani, în principal datorită prezenței în anamneză a nașterilor naturale laborioase sau poate apărea la o vârstă mai înaintată datorită modificărilor hormonale, în special datorită scăderii nivelului de estrogen.

 O supradistensie naturală a pereților vaginali are loc în urma unei nașteri per vias naturalis. În cazul unui travaliu rapid sau în cazul unui travaliu îndelungat se pot produce modificări ireversibile în structura pereților vaginali cu ruperea fibrelor de colagen, iar dacă aceste nașteri s-au complicat și cu lacerații (rupturi) vaginale și/sau perineale, atunci modificările arhitectonice la nivel vaginal sunt inevitabile. 

O restabilire completă a formei vaginale după o naștere naturală se întâlnește destul de rar, iar pentru restabilirea elasticității și tonusului vaginal este necesar aproximativ 8-10 săptămâni. 

Schimbările fiziologice care se produc odată cu înaintarea în vârstă v-a determina schimbare treptată a aspectului vaginal. Vaginul se schimbă treptat de la un organ cu o mucoasă puternic tonifiată, groasă, umedă, capabilă să regenereze colagenul în mod continuu, la unul cu o căptușire subțire, fragilă și uscată, care este din ce în ce mai incapabilă să regenereze noi fibre de colagen. 

Colagenul este proteina esențială ce face parte din structura țesutului conjunctiv în toate părțile corpului, inclusiv în vagin și este implicat în procesul de regenerare, hidratare și menținere a tonususlui și elasticității pereților vaginali.

Sindromul de relaxare vaginala se poate manifesta clinic prin:

• presiune în regiunea vaginului și resimțirea pereților vaginali 

• lipsa satisfacției sexuale și a orgasmului

• meteorism vaginal (fenomen datorat pătrunderii aerului la nivelul vaginului în timpul sau după actul sexual)

În cadrul ginecologiei moderne, acest sindrom este descris ca o schimbare degenerativ-distrofică ce se poate întâlni în stadiile inițiale a prolapsului vaginal sau a atrofiei vaginale.

Scopul tratamentului sindromului de relaxare vaginală este orientat spre restabilire tonusului și turgorului țesutului pereților vaginali.

Sunt descries mai multe metode pentru realizarea acestui scop, și anume:

• efectuarea exercițiilor Kegel clasice 

• efectuarea exercițiilor Kegel cu dispozitive ajutătoare (bile sau conuri vaginale)

• utilizarea dispozitivelor “smart” pentru antrenarea musculaturii planșeului pelvin (ex. Magic Kegel Master, EmbaGYN, Kegel Smart, Elvie Kegel trainer, K-Goal, etc)

• tratament cu radiofrecvență

• metoda Laser (Er:YAG laser sau CO2 laser fracționat ) cu folosirea unei manipule special predestinate zonei vaginale

Actualmente, metodele laser sunt folosite pe larg în cadrul ginecologiei estetice în întreaga lume. Aceasta reprezintă o metodă de tratament nonchirurgicală, revoluționară, sigură, cu efecte secundare minime și o perioadă de recuperare rapidă. Principiul de lucru al acestui tip de tratament este bazat pe emiterea unei raze laser cu o anumită lungime de undă ce va cauza - fie efectul de încălzire a țesutului și stimularea regenerării, - fie va acționa prin ablație fracționată asupra mucoasei peretelui vaginal. Rezultatul acțiunii undelor laser va stimula producția fibrelor de colagen și elastină, va îmbunătăți vascularizația locală și va crește tonusul pereților vaginali.

 Laxitatea vaginală influențează semnificativ viața sexuală a unui cuplu, de aceea inițierea unui tratament adecvat la timp va remodela mucoasa vaginală îmbunătățind satisfacția sexuală și, totodată, va preveni dezvoltarea unui prolaps vaginal în viitor.